Non-culori pastel

Al mortii dulce menestrel,
Canta incet o scumpa sonata,
De infinit pierdut si infim gasit,
Si incet aceasta ma imbata
Cu dulce vis de non-culori pastel.

Incet ma inec intr-o mirifica stare
De pura exaltare, grabnica uitare.
Ireversibil ma sting, ma pierd
Doar al infinitului dezmierd
Ma face a lui vesnic sa ma simt.

O tu alias al meu, egal in existenta
Tu chiar nu vezi a vietii imprudenta?
Pe cand noi stam si contemplam
Si a vietii divina esenta observam,
Ea incet, dar sigur ne omoara.

Al mortii dulce menestrel,
Tu ramai si ma imbata,
Ca de o sa vad mii de culori
Voi avea in etern, a ta sonata.
Pierdut vis de non-culori pastel.


Prostia, ignoranta, deseori ma sperie inzecit mai mult decat moartea. Cel putin in moarte mai am o sansa, exista acea vestita luminita de la capatul tunelului.
"Ignoranta e moartea sufletului."

Non-culori pastel