De aproximativ jumatate de an sunt absolvent de liceu, cu licenta in arhitectura. Totul bine pana aici a-ti spune. Viitor frumos deja ales, cu o meserie la fel de frumoasa. Eii bine, aici va inselati. Inca de acum un an m-am hotarat ca arhitectura nu e o varianta destul de satisfacatoare pentru mine. Vroiam si vreau mai mult. Mai mult decat sa stau sa desenez intr-una, decat sa ascult pretentiile obiectiile si nazurile unor necunoscatori, mai mult decat trasat linii pe o plansa in biroul meu mai mult decat comfortabil. Vroiam..... vreau sa calatoresc, sa vad si sa experimentez tot ce se poate, sa nu fiu ingradita intre patru pereti si in plus sa inversez hobby-ul cu meseria. Cu alte cuvinte, sa scriu. Ok, ok, sa scriu, dar cum? La ce facultate sa dau, ce meserie sa-mi aleg ca sa le fac pe toate? Pai m-am gandit litere, dar nu. Apoi limbi straine, iarasi un mare nu. Tot nu era ce-mi doream. Relatii internationale!? Nuu.... Nu sunt buna la matematica ori contabilitate. Si apoi mi-am dat seama ce era de mine.
De 2 luni si 21 de zile sunt mandra studenta in anul I la FJSC! Aceasta imi da tot ce mi-am dorit si chiar m-ai mult, imi deschide cu mult mai multe usi decat am inchis eu. Jurnalismul este unul din primele mele meserii la care am visat cat am fost foarte, foarte mic copil. Profetic chiar, daca stai si te gandesti ca pana nu demult nici nu imi mai trecuse prin cap acest fapt, decat ca un vis de demult, o nazuinta a copilariei. Nu mi se parea nimic. Ma rog nimic ce ar fi avut vreo legatura cu mine. Asta pana a avut iar o legatura cu mine. Pasiunea de a scrie si dorinta nebuna de a calatori. Cel mai comic lucru in toata treaba asta e ca inainte nu ma puteam gandi decat la proiect de desenat, iar acum mintea mea nu numai ca se gandeste la primul articol, reportaj ori interviu, ci este pur si simplu incitata de simpla idee.
Oricum,in plin decembrie, va urez bafta si la mai bine!
